Tipărire
Accesări: 6052 6052

Sangeorzul de la Cetea Conform zicalei romanesti „apa trece, pietrele raman", ilustrata in genericul filmului, vechile traditii romanesti, venite chiar din protoistorie, reprezinta kilometrul zero al identitatii noastre, ca oameni, in general. Plasarea lor in centrul atentiei unei comunitati, marcheaza inceputul unei importante etape in

dezvoltarea constiintei nationale si demonstreaza cu prisosinta rolul de componenta principala al culturii in dezvoltarea durabila. O familie de intelectuali din satul Cetea,in urma unei documentari serioase si consistente a inceput, in urma cu doi ani, readucerea la viata a unor traditii arhaice, cu ajutorul membrilor comunitatii satesti. Sangeorzul, are origini milenare si a suportat mai multe metamorfoze, in functie de perioadele istorice pe care le-a strabatut, pana a fost asimilat in calendarul ortodox cu Sf. Gheorghe. Toate aceste epifanii sunt reprezentate in film, comentate si interpretate de locuitorii satului, folosindu-se costume de epoca, personaje legendare, cai si mutimi de sateni. Mai mult, se face referire la deschiderea noului an pastoral, la care Sangeorzul era prezent pentru a purifica stanele de spiritele rele si a fi chezas la intelegerile dintre oameni.
Filmul este o pledoarie pentru continuitate si armonie intre obiceiurile laice si canonice. Scenariul si regia intregului eveniment apartine lui Ionel Sarbu, iar imaginea, regia si montajul de film lui Walter Dionisie. Walter Dionisie a lucrat in mai multe televiziuni ca editor coordonator, director de productie si producator general.